să alergăm după iepurele alb


(poem dedicat celei ce sunt oriunde sunt, oricând vreau şi

cât inima mea va îndrăzni să bată)

îmi plăcea să merg noaptea la canal. sandalele pline de noroi,
călcâiele negre. atunci nu mi-a fost frică. umbrele mă urmăreau
peste tot, îngheţate, cu palma la gură. costumul de vinilin îmi
rodea coapsele. am înfipt atunci beculeţe în maluri. aşteptam
să se coboare cerul, mai aproape.
eram deja ca ei: viermii săpau în mine galerii pe care, din
obişnuinţă, trupul le umplea cu sânge. aşa s-au născut
venele mele. nimeni n-a ciugulit. mai departe n-a mers nimeni.

Advertisements

2 thoughts on “să alergăm după iepurele alb

  1. da, andrei, aşa e. aşa mă gândeam şi io 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: