postare făcută în speranţa că-mi vor creşte şansele de a fi luată de nevastă (sau NU!)


şanse care, aşa cum spune vorba din bătrâni, se micşorează odată cu înaintarea mea în vârstă. lucru de care cea mai speriată e MAMA, nicidecum eu, care eu consider că trebuie să las lucrurile să se întâmple, fără să-mi fac griji de această natură. cu ocazia Charity Day am făcut nişte prăjituri. timp de efectuare: de la 10 noaptea până pe la 2-3. timp de supraveghere a modului în care decurge problema: până dimineaţă. rezultate: mulţumitoare – pentru cineva ca mine care nu a făcut prăjituri în casă de cel puţin 7 ani (tot din pricini de diete, evident). reţetele nu au fost testate. le-am făcut pentru prima oară şi mi-au fost furnizate de băieţi. numai una am luat-o de pe net. aşadar:

PECAN PIE (aşa cum am aflat de pe net despre ea)


0812120004

Din păcate, în cazul lui PECAN PIE, am uitat să fac o poză şi după ce am scos-o din cuptor, pentru că eram prinsă cu celelalte două prăjituri. Am însă poze de dinainte. La Pecan Pie am luat o fâşie de aluat îngheţat de la ASDA pe care l-am întins într-o formă precum se vede,  după ce l-am lăsat să se dezgheţe, cam 40 de minute. Forma era un pic cam prea adâncă decât cea standard englezească, dar am zis că asta e, încerc aşa. Am luat trei punguţe de nuci pecan care sunt mai lunguieţe decât nucile pe care le ştiam io, altfel, nicio diferenţă, poate doar la nivel de aromă, cumva; apoi le-am pus în cuptor şi le-am “prăjit” un pic. pe ele, pe nuci. Am bătut 3 ouă destul de puternic, am adăugat cam o căniţă mică de zahăr cel mai brun, o jumătate de sticluţă de vanilla extract. Între timp am topit şi cam jumătate de pachet de unt şi l-am amestecat cu restul despre care v-am zis mai sus, inclusiv cu nucile scoase din cuptor. Am adăugat un pic de sare şi ingredientul minune, Golden Syrup , o variantă englezească la americanul Corn Syrup – fără de care pecan pie nu mai e pecan pie. Cel puţin aşa spun specialiştii. Am acoperit marginile pentru a nu se înnegri cât încă interiorul nu e gata. Îmi pare rău că nu am făcut poză şi DUPĂ (pur şi simplu, m-am luat cu treaba şi AM UITAT!), dar a ieşit ok şi se pare că a fost botezată, odată cu expunerea spre consum la clinică la toblerone, – NUT FANTASY sau ceva de genul ăsta. 🙂

0812120007

Centrul s-a umflat, s-a ridicat până un pic peste nivelul marginilor, făcându-se de culoarea ciocolatei şi prezentând o crustă absolut obligatorie, crocantă şi crăpată uşor de nuci. Interiorul a ieşit pufos, molicios şi cremos. Am considerat-o o reuşită. Singurul lucru pe care va trebui să îl îmbunătăţesc în ceea ce priveşte Pecan Pie va fi să cumpăr un vas mai puţin adânc pentru a putea tăia mai uşor felii.

PRĂJI CU MURE (reţetă de la Vic care o ştie de la prietena lui)

0812120009

În seara anterioară plecării mele din ţară, am primit în dar o prăjitură cu mure de la prietena unui prieten de-al meu şi mi-a plăcut atât de mult încât nu am putut s-o mănânc pe toată, atât de bună era (adică era bună şi SĂŢIOASĂ, foarte CONCENTRATĂ! ). Pentru că trebuia să părăsesc garsoniera cu totul, cam 75 la sută de prăji am dat-o, la rândul meu, fetei care vinde jos la chioşcul de pe colţul blocului şi cred că s-a bucurat (îi mai dădusem şi alte chestii şi tot păruse că se bucură, de aia am avut aşa, curaj).  Murele erau grăsuţe, precum se vede şi acest lucru mi-a plăcut foarte mult. Am făcut blatul din biscuiţi crocanţi pe care i-am trântit bine şi bătut cu făcăleţul ca să se facă firmituri. I-am amestecat apoi cu unt topit. Nu mai ştiu dacă am pus acum esenţă sau mai târziu. Cred că acum, în blat, da. Apoi am făcut frişcă din frişcă lichidă, care era foarte groasă şi mai să o sfeclesc că eu nu eram obişnuită cu frişcă aşa groasă. Peste frişcă am turnat iaurt grecesc şi am amestecat bine. Chestia asta am pus-o peste blatul de biscuiţi care a fost lăsat în prealabil 30 de minute la frigider să se întărească un pic cu untul. Adică să se împace 🙂 Apoi am făcut o cremă de ciocolată ca orice cremă de ciocolată. Am pus murele, ţac pac. Am turnat crema de ciocolată. Doar un pic precum se vede, artistic. Apoi am topit 4-5 caramele (care rămăseseră de la Haloween) în cuptor cu vreo două linguri mari de frişcă. Aşa a rezultat crema de caramel pe care am adăugat-o tot artistic. A fost oBţiunea mea să las să se vadă marginile cremei albe de dedesubt pentru că aşa mi s-a părut mie secsi. Apoi am pus la frigider. Şi gata.


TORTILĂ FOARTE SIMPLU (reţetă de la Dan )

0812120012


Reţeta acestui tortilă mi-a fost oferită de Dan şi este foarte simplă.  Este însă foarte important să ai o formă asemeni unei cingători în care să pui toate chestiile. Această formă are închizătoare şi pac, după ce s-a întărit totul în frigider, o deschizi şi gata. În exact seara în care Dan (cu ceva sfaturi de la mama sa) mi-a oferit reţeta, am căutat în ASDA tot felul de spatule şi instrumente şi, total întâmplător, am dat şi peste cingătoarea respectivă, lucru care m-a bucurat tare mult. În formă am pus pişcoturi peste care am pus budincă peste care am pus iar pişcoturi peste care am pus frişcă peste care am pus fructe peste care am pus iar budincă şi tot aşa că nici nu mai ştiu. Le-am pus la frigider, apoi am scos şi am acoperit ceea ce se vede cu frişcă şi am ornat cu murele rămase din precedenta. Am avut o MICĂ problemă cu frişca în sensul că mi s-a cam strofocit că nu mai era frişcă adevărată făcută de mâna mea, ci de la TUB (mare mare greşeală, dar aşa învaţă omul). Drept urmare, am amestecat totul artistic IAR, rezultând astfel un tort suprarealist, dar extrem de gustos şi înăltişor şi care s-a bucurat şi el de succes. Pe viitor voi căuta să fac budinci şi creme de ciocolată ceva mai SOLIDE şi frişcă numai şi numai de mâna mea din double cream să fie mai groasă.

Apoi, până spre dimineaţă m-am tot trezit să văd dacă astea două, ultimele, frumoasele se întăresc bine la frigider, tot mi se părea că nu, toată noaptea n-am dormit. Data viitoare va fi şi mai bine şi, probabil, voi putea dormi liniştită! Sper că v-aţi amuzat măcar, dacă nu v-am dat nişte idei!

P.S. Deşi este posesor de automobil, toblerone preferă să meargă la clinică pe scurtătură, adică sărind un gard care împrejumuieşte zona în care locuim. Specific că în ziua transportului acestor prăjituri, procedura sa de a merge la serviciu a rămas aceeaşi. Prăjiturile nu au avut prea mult de suferit. Nici toblerone.

2008_0102ds00283



Advertisements

4 thoughts on “postare făcută în speranţa că-mi vor creşte şansele de a fi luată de nevastă (sau NU!)

  1. imi ploua in gura de nu mai pot…balosesc 🙂

    murele si aia simpla ultima arata absolut delicios…fac schimb cu toba si alte porcosenii specifice craciunului.

    desi anul asa mi-am propus sa traiasca porcul !

    craciun fericit li, voua!!! frumoas arata acolo

  2. elis, te îmbrăţişez cu drag. an nou fericit cu multă sănătate şi bucurii!

  3. tu nu ai nevoie de “şanse” de genul ăsta, Cătălin 🙂 chiar dacă pisica-vulpe este un exemplu din seria de lucruri foarte frumoase pe care le faci tu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: