toată puterea ta


am descoperit inima, cu susul în jos, dar, vezi şi tu, bătândă

mi-am amintit. cheia e la tine. venisem de la chioşcul muzeului literaturii şi m-am aplecat să lipesc ariciul de la pantofi mai bine şi acolo era cheiţa şi ai luat-o şi ai zis Nu degeaba cheiţa asta e aici, acum am eu cheiţa, cu ea voi deschide într-o bună zi ceva, mă aştepta aici, vezi? te-ai oprit să-mi arăţi unde e. şi ai strâns-o în pumn ca pe o comoară.

apoi mi-ai zis că asta este culoarea femeilor care iubesc. aşa că o port în neştire. tot în neştire şi natura o poartă.

sunt atât de înaltă încât mă aplec ca să pot trece pe sub cer

dar pentru tine nu contează asta, atâta timp cât există borduri şi nenumărate derivări şi derogări de la albastru.

de pildă, albastrul acesta, întors într-un fel şi tras pe cap, ca un tricou. apoi, năvălit în ochi asemeni unei promisiuni.

să mă prind în ceva şi să nu mă mai mişc. să mă prind acolo unde lumina face copii.

sau, şi mai bine, să fiu în toate avioanele care taie felii de cer pentru ca el să ajungă la toată lumea.

sau să fiu atât de veselă încât râsul meu să îţi gâdile tălpile şi tu să nu ştii ce e.

aici mă aştept să citeşti în nori. nimeni nu o face ca tine.

după care mă aştept să mă prinzi din urmă. mă rog, sper.


până afli cum şi în ce fel, trec prin zile ca prin nişte mărgele şi zimţii lor vii îmi lasă răni mici pe care le tamponez uşor seara cu alte şi alte şi alte lacrimi. aşa spăl eu cerul. ca să fii tu cât mai
cât mai

cât mai

albastru

în stânga e o pisică ce are o codârlă ditamai. 🙂 în dreapta, sunt un el şi o ea, îmbrăţişaţi. el are capul şi umerii din nori mai închişi, iar ea e încă luminoasă. vezi?

nimic nu spală rugina care se aşază încet-încet peste fricile noastre. le îngroapă. le face cuib.

aşa cum tu poţi să-ţi imaginezi că ai dansat cu mine toată noaptea, aşa pot şi eu să-mi imaginez că acesta este un fel de curcubeu peste un alt fel de lumină.

oho. vârtejul. toată puterea ta.

vreau să fii atentă. vreau să înveţi să priveşti. să îmi spui o poveste.

să o laşi neterminată.

sau să mergi într-un ochi de lumină şi să o şopteşti de acolo când genele mele deja se lipesc a somn.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: