another chance


deşi începusem să văd umbrele cum îmi înghit inima, mi-am zis că aşa trebuie să fie. în fond, umbrele, ca şi luminile, ca şi jaluzelele, ca şi dungile, ca şi orice alt fel de deschidere, sunt şi ele ale noastre. în inima umbrei mele bate inima mea. şi în locul inimii mele e o umbră.

dar asta nu mă sperie. pentru că în mintea mea se întâmplă totul. indiferent cât de multe bolduri vin spre ochiul meu din toate direcţiile.

sau poate doar mi se pare. arma mea secretă e gata de atac.

iar frumuseţea are orgoliul ei. aşa cum un cal de rasă îşi poartă mândru frumuseţea. aşa trebuie să fie şi orgoliul meu cel cu zăbala între dinţi.

nu îmi reuşeşte întotdeauna. nu întotdeauna ceea ce străluceşte are şi puterea de a ne lumina. tot ce îmi rămâne este să strivesc câte puţin între pleoape fiecare amintire nearsă.

dar şi inamicul e pregătit. şi frumuseţea lui e orgolioasă. un orgoliu care uneori mă face să îi cad la picioare şi să îi cer îndurare. mie nu mi-e ruşine să numesc asta iubire. nici iubirii nu îi e.

când mă întind lângă tine se descarcă automat în carnea mea o mitralieră cu senzaţii. un automat din care cad zgomotos monede direct în stomac. unii oameni le spun “fluturi”.

desigur, din femeie rămâne uneori numai ceea ce a iubit.

din femeie rămâne lumea.

acum, dacă tot ai rezistat, priveşte clipul acesta. şi fii cu mine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: