veşti simple


pe când ne întorceam aseară de la sală, io cu dureri intercostale, de la aerul condiţionat şi de la efortul supralicitat, ţestosul relaxat pentru că vine soţia lui în curând aici, iar toblerone expunându-şi soluţia tipic românească găsită ad-hoc pentru monedele fără valoare de introdus la dulapuri la sală (adică în loc să cumpărăm de 20 de pence moneda fără valoare pentru dulap, mai bine introducem la dulap o monedă de 2 pence, că merge! ingenuozitate specific românească), la sensul giratoriu, pe întuneric, cu lumina farurilor maşinii lui ţestosu, toblerone sesizează viaţă în iarbă: “ce e aia, mă? încetineşte. o pisică?! nu. O VULPE!”, “Da, mă, e o vulpe, zice ţestosu, o vezi?!” mi se adresa mie, pentru că io stau în spate şi, de obicei, pierd momentele cruciale, pentru că e muzica tare şi nu îi aud ce bârfesc sau, pur şi simplu, nu am vizibilitate. Dar am văzut-o, era o vulpiţă care ducea un animal în dinţi, unul mic, probabil un şobo. Specific că zona dinspre sală e împădurită, de fapt, e o pădure în toată regula. Ne-am bucurat de această vedenie nocturnă, iar ţestosu ne-a povestit cum au stârpit englezii toţi lupii în evul mediu. Apropos de animale, la sală, a fost un moment emoţionant: un tip puternic, de fapt, cel mai puternic de acolo, şi-a pus toate greutăţile pe haltere, stătea întins şi le ridica fără probleme. toblerone era de-a dreptul entuziasmat şi s-a dus să spioneze întâmplarea. ţestosu a făcut mişto de toblerone că nu ştie să spioneze, ci se benoclează de-a dreptul. lucru extrem de adevărat. cu această ocazie, ţestosu a zis că tipul cel puternic e regele pădurii şi că noi restul suntem ăia mici, iepuraşi, veveriţe, vulpiţe, iar io am râs de n-am mai putut, pentru că brusc am şi vizualizat asta. şi, într-adevăr, ţestosu era ţestos, iar toberone doar toblerone, iar eu, evident, bursuca pădurii. mai erau şi alte animale pe acolo, dar, regele pădurii era cel mai cool, m-ar fi ridicat şi pe mine într-un deget.

că tot mă întreabă lumea, citesc în prezent această carte, pe care am dat nicio liră şi care chiar este amuzantă. vulpiţa de pe copertă nu e nici ea întâmplătoare, lucrurile se leagă. 🙂

melodia zilei de astăzi este mai jos, specificând că am adoptat freză asemănătore fetelor din clip, precum şi lenjerie cu buline, lucru care mă bucură foarte tare şi mă face să mă simt într-un fel, căci mişcările de dans le aveam, oricum, iar despre sărut, am aflat deja tot ce se putea afla. 🙂

şi pentru că este o zi însorită o să ies să mă gâdil cu razele soarelui şi să mă minunez cum de atâta vreme tenişii mei sunt încă impecabili, asta ca să vă imaginaţi pe ce fel de străzi îmi port aura.

update de ultimă oră: a început melodia asta la radio şi am făcut curat cât ai zice JUMP şi m-am gândit la iubitul meu, hugh grant, cum dansa el prin casă, aşa că nu m-am putut abţine. tipul de radio one zicea că să facem ce ne trece prin cap, aşa că m-am piruetat şi mi-am dat părul pe spate fără probleme. deoarece am ferestre largi, sper să nu mă fi văzut totuşi băiatul care tunde iarba. nu de alta, dar … nu cred că îi pot plăti daunele vizuale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: