când eram mici


nu foarte mici
dar nici foarte mari ca acum
aveam o casetă
pe care eu am primit-o
muzica se auzea prost
destul de prost

şi ascultam melodia asta
eu şi cu bro
care era încă şi mai mic decât mine

şi ne apuca plânsul

bro era foarte blond
blond ca un neamţ
cum spunea bunica
şi scria pe un caiet mare
povestiri cu dinozauri

şi credea că aia e cartea lui
avea şi titlu
şi copertă

chiar semăna cu o carte adevărată

(in poza: Big Brother, Lucian, adicatelea cel mai important barbat din viata mea caruia i-am si dedicat poemul)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: