pentru că ţi-am promis


eu nu pot înţelege nimic
din toată agitaţia toamnei
care-şi frânge mâinile şi mă imploră
eu nu pot înţelege nimic pentru că sunt singur
şi mi se pare că toamna a început
să plângă pe ascuns acolo afară
să plângă cu sughiţuri
de-a lungul gardurilor
zguduită de zborul ca o cârpă neagră
al ciorilor rătăcite în cer,
eu nu înţeleg nimic
din semnele atât de ciudate ale toamnei
pentru că e umedă ca o batistă de doliu
pentru că e rece ca o mamă vitregă
şi gândul meu alunecă secret
ascuns ca o infracţiune
în buzunarul fals al inimii
dincolo de vama ceţurilor
peste fruntaliile lichide alte toameni –
(undeva fluviile se împletesc
cu ecuatorul fierbinte şi rotund ca o piruetă
undeva poţi umbla
cu picioarele goale prin nisipul fierbinte
şi soarele e prezent ca aerul
şi braţele lui vânjoase şi tandre
sunt peste tot vibratorii ca un miraj –
acolo undeva nopţile calde
sunt o baie în care se scaldă femeile bronzate
şi luna le biciuieşte
cu răcoare şi febră
şi umerii de lothus ai femeilor sclipesc
prin nopţile clare
fosforescenţi şi rotunzi ca o chemare
pârguiţi ca fructele interzise,
acolo undeva sângele e mai dens
epiderma mai directă
plămânii nu sunt dispuşi la mucegai
şi creierul e un izvor de lucruri, idei şi senzaţii
mai robuste, mai nete, mai sigure…)

/alexandru lungu/ fragment din „ora 25” / 1946

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: