în tine mă mişc încet


de parcă trupul meu lipit de trupul tău
capătă acea lentoare a mlaştinilot calde
în care te afunzi
fără s-o ştii:
o dezbrac, ea mă dezbracă, îşi apropie mâinile,
îşi aşază mâinile, rămâne nemişcată,
puţin deasupra mea, încet,
de parcă n-ar fi vrut să mă trezească, alunecă
în mine şi carnea sânilor ei îmi creşte din piept
ca propria mea carne, îi privesc chipul frumos
desfigurat şi ea începe să ţipe şi ţipătul ei trece
în noaptea de afară, noaptea trece în carnea ei şi ea
primeşte noapte de afară cu plăcere,
noaptea intrând în ea o dată cu mine.
ea începe să se mişte singură,
eu rămân încremenit, mă uit
la trupurile noastre lipite şi ele seamănă bine
cu cineva ce merge printr-un pustiu
cu un mort în braţe.
(Teodor Dună, Catafazii, Editura Vinea, Bucureşti, 2005)
Advertisements

One thought on “în tine mă mişc încet

  1. Teodor Dună ţi-a cam luat minţile. adevărul e că nu am citit Catafazii, volumul din care citezi, dar mi-ar plăcea să o fac. Mi-ar plăcea să văd şi părerea ta despre ceea ce lipeşti de site. Adică mai mult decat astea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: