ţi-l prezint pe Iustin Panţa


de care m-am îndrăgostit recent, având impresia că l-am mai întâlnit undeva. Iustin Panţa s-a născut în 1964 în Sibiu şi a murit într-un accident de maşină în 2004, în septembrie. Dominic spune că i-a văzut mormântul la Sibiu şi pana rece, înaltă, de marmură, lângă cruce. Mi-am imaginat asta, dar nu mi-a folosit la nimic. O să notez aici poemul care mi-a plăcut cel mai mult, din volumul lui de debut, apărut în 1991 la Editura Mihai Eminescu şi intitulat “Obiecte mişcate”. Iustin a participat la fondarea revistei sibiene “Euphorion” şi a participat la trasarea direcţiilor acesteia. Din câte ştiu, la începutul lunii noiembrie se organizează la Sibiu un Colocviu Naţional dedicat lui Iustin Panţa (ar fi a VI-a ediţie anul ăsta, dar habarnam, deocamdată).
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Salonului Internaţional de Carte de la Cluj, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul Cartea Anului, Premiul Saloanelor “Liviu Rebreanu”, Premiul revistei Convorbiri literare.
A publicat în reviste de cultură din România, Franţa, Anglia, SUA, Canada, Italia, Grecia, Germania, Serbia, Ungaria, Brazilia, Macedonia, Suedia, Letonia, Turcia, Spania şi Olanda. Poeziile lui au fost cuprinse în antologii lirice din România, Spania, Germania, Suedia, Grecia, Italia, SUA, Olanda

MOTIVUL PLOII

Ploua pentru ca să se întâmple –
alungat de stropi deşi am intrat sub streaşină să mă adăpostesc,
era acolo, indiferentă, de parcă mă aştepta,
muşca dintr-o coajă de pâine, m-a privit câteva clipe,
a mai rupt o coajă şi mi-a întins-o. Am primit.
În camera de hotel, atunci, nu mânca niciodată seara
(pâine nici peste zi),
după amiază câteva mere mici şi acrişoare –
muşca pofticioasă – pocnetul cu care dinţii rupeau mărul
împărţea în două tăcerea dintre noi –
tăcerea mea, sensibilă şi tăcerea ei, odihnitoare.
Trecuse cu mult de sfârşitul sezonului,
mai toate hotelurile închise, restaurante cu câte doi, trei clienţi
jucam un joc inventat de noi, unul punea o întrebare, celălat răspundea cu totul altceva, apoi căutam un tâlc dialogului nostru. Odată i-am spus, Peste o săptămână sau două îi voi da telefon, a răspuns, Pe mine, cea de acum, nu mă voi putea da niciodată uitării
plaja pustie…
acum vorbeam nimicuri, dar la fel ca atunci,
muşcând, împărţeai intenţiile noastre în două:
cuvintele pe care le aruncam cu indiferenţă de la unul la altul
şi gândurile noastre ascunse, comunicând cu tandreţe.
Ploaia s-a risipit, ne-am despărţit chiar sub streaşină,
am păşit pe trotuar într-o noapte nesigură, ca o scândură putrezită pe care calci
şi ţi se poate rupe sub tălpi, să cazi într-un gol

Advertisements

2 thoughts on “ţi-l prezint pe Iustin Panţa

  1. ma bucur ca v-ati intalnit

  2. oho, dar de mult timp ne-am întâlnit (am obiceiul prost de a nu data postările, am impresia FALSĂ că le face eterne!).

    mulţumesc că ai ţinut minte!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: